Religiile Indiei
Zeii Hindusi
-
- Brahma
-
- Kali
-
- Lakshmi
-
- Krishna
-
- Sai Baba
-
- Ganesha
-
- Rama
-
- Trimurti
-
- Durga
-
- Hanuman
-
- Shiva
-
- Vishnu
-
- Ardhanarisvara
Tara multelor credinte – Jainismul
Cele patru milioane de jainisti sunt concentrati in partea de vest, in apropierea muntilor sacri la care sunt datori sa mearga regulat in pelerinaj. Despre fondatorul religiei lor, Mahavira (Marele Erou), se crede ca ar fi trait prin secolul al VI-lea i. Hr. Un reformator religios, ca si Buddha, el si-a parasit locul de nastere, Patna, si a trait ca un ascet, lipsindu-se si de haine, pana ce a dobandit cunoasterea spirituala.
A devenit un jina (cuceritor), iar discipolii lui au fost cunoscuti ca jainisti.
Mahavira i-a invatat pe discipoli ca Universul este infinit, nu creat, si ca jivas (sufletele) sunt prezente in toate lucrurile. Prin urmare, jainistii cred in ahimsa (respectul pentru toate formele de viata), care impune vegetarianismul strict. Aderarea la ahisma, deopotrica cu practica unui cod strict de comportament poate conduce la moksha – ca si hindusii si budistii, jainistii cred in reincarnare, cat si in mantuire. De asemenea, resping sacrificiul si se opun sistemului de casta, dar ingaduie sallekhana (moartea prin post si meditatie).
Nu exista secte jainiste. Rigurosii sectanti „invesmantati in cer” sau digambara refuza orice fel de posesie si cred ca numai barbatii sunt capabili de a atinge moksha. Secta calugarilor invesmantati in alb, shvetambara, este mai putin stricta. In India de astazi, jainistii sunt majoritatea shvetambara, care adesea sunt comercianti de succes si pot face substantial donatii spitalelor, scolilor si bibliotecilor.
Sursa: India by National Geographic & Biblioteca Adevarul
Țara multelor credințe – Budismul
În India sunt doar opt milioane de budiști, totuși, aici este leagănul lui Buddha (Cel Trezit). Datele convenționale privind viața lui Buddha sunt 563-483 î. Hr., dar cercetările recente sugerează 450-350 î. Hr. sau chiar mai târziu. Prinț de casta kshatriya, Buddha a trăit în Lumbini, astăzi în Nepal. La vârsta de aproape 30 de ani a început să-și pună întrebări despre scopul austerității și ascetismului hindus, a renunțat la viața sa plină de privilegii și a plecat de acasă. Cinci ani mai târziu, Buddha a atins bodhi (iluminarea), după ce a meditat sub un ficus (bodhi), la Bodh Gaya.
Oferind mai mult o privire lăuntrică decât revelație divină, Budhha și-a început lucrarea misionară, care va dura toată viața sa, cu predica „Punând în mișcare Roata Legii”, ținută la Sarnath. În ea prezintă problema covârșitoare a vieții – dorința – și soluția sa, Calea de Mijloc (moderația) și dharma (credința așa cum este văzută în adevărata natură a lumii, natura umană, și desăvârșirea spirituală). Acestea, împreună cu sangha (monahismul pentru bărbați și femei), pot conduce la țintă: nirvana.
În replică la inaccesibilitatea hinduismului, Buddha a predicat o filosofie simplă, rațională, în limba vorbită. Dogma sa a fost populară mai ales printre negustorii care, împreună cu suveranii de la Ashoka Maurya la cei din dinastia Gupta au patronat construcția primelor clădiri solide din piatră (stupas) și sculptura, cele mai multe situate la marginea drumurilor comerciale. Discipolii au intemeiat mănăstirile (sanghas), unele dintre ele însoțite de universități, precum cea de la Nalanda.
După moartea lui Buddha, sanghas i-au continuat învățăturile. A urmat schisma Secta Hinayana (Micul Vehicul) l-a recunoscut pe Buddha ca Marele Maestru și i-a răspândit învățăturile în Ceylon, Burma și Siam. Secta Mahayana (Marele Vehicul) l-a considerat pe Buddha un zeu și i-a răspândit învățăturile în China, Japonia, Tibet și Mongolia. Budismul a fost religia dominantă a Indiei timp de mai multe secole, dar a pierdut în fața hinduismului reformat din secolul al VII-lea și a continuat să decadă.
Astăzi, India are un grup în creștere de neobudiști, cei mai mulți fiind fermieri din Maharashtra inspirați de convertirea la budism a lui dr. Bhim Rao Ambedkar. Dharamsala este sălașul lui Dalai Lama, conducătorul budismului tibetan și liderul tibetanilor exilați.
Țara multelor credințe – Hinduismul
Religia este un element vital în India de astăzi și parte integrantă din istoria, artele și monumentele sale. Hinduismul este practicat de majorittaea indienilor. Din el s-au născut budismul, jainismul și sikhismul. Indienii respectă, de asemenea, și credințele din afară, ceea ce dă fiecărei regiuni un caracter aparte; curentele moderne, inclusiv ashramurile hedoniste; venerarea naturii și alte practici străvechi.
Aceste credințe înfloresc, în general, pașnic laolaltă. Într-un sat de pescari își găsesc locul și un templu, și o moschee, și o biserică. Iar călătorii se pot opri să privească desfășurarea ritualurilor în locurile de cult urbane și rurale sau să stea de vorbă cu localnicii despre credința lor, fiind întotdeauna bine primiți, dacă obiceiurile precum descălțatul sunt respectate.
Hinduismul
În jur de 820 milioane de locuitori din India sunt hinduși – aproape 82%. Dar cu toată răspândirea sa, hinduismul este o religie interpretabilă și greu de înțeles pentru un nehindus. Hinduismul nu are niciun text sacru, nicio dogmă, niciun profet și nu cere nicio formă de ceremonie congregațională; credincioșii nu sunt obligați să se ducă la templu, să-i dezbată filosofia abstractă, să-i îndeplinească ritualurile specifice ori să-i cunoască limbajul sacru, sanscrita. Ideea reîncarnării și pletora de divinități sporesc confuzia.
Începuturile credinței religioase pe subcontinent datează dinainte de Civilizația de pe Valea Indusului și denotă un respect pentru elementele naturale. Acestea au fost definite de către păstorii arieni, care venerau Soarele, numit Surya. Textele precum Upanishadele (tratate filosofice despre suflet) și Brahmanas (despre ritual) reflectă idei importante: karma spirituală și puterea tot mai crescută a brahmanului. Karma poate fi înțeleasă ca fiind puterea fiecărui gând sau faptă, bună sau rea, a unei persoane de a influența mișcarea spiritului de-a lungul generațiilor. Spiritul trece astfel printr-o serie de renașteri cu diverse grade de suferință și dorință, după cum sufletul progresează sau regresează ca răspuns la faptele trecute. Sufletul evadează, în final, fie prin nirvana, când identitatea personală dispare, fie prin moksha, eliberarea finală din ciclul renașterilor.
În timpul și după perioada clasică Gupta, spiritele locale, zeii și eroii au fost absorbiți în panteonul central al divinităților. Treptat, hindușii au început să-și concentreze venerația asupra uneia dintre acestea, cu evlavie ferventă, cunoscută ca bhakti. Acest lucru a condus la ritualul elaborat și la formele finale, foarte lungi, ale marilor epopei: Ramayana și Mahabharata. Cea din urmă include Bhagavad Gita, un dialog între Krishna și Arjuna despre esența filosofiei hinduse: teoria karmei și a aspirației omului spre iubire, lumină și mântuire.
De-a lungul secolelor, filosofia hindusă, ritualul și mitul au pătruns aproape în fiecare aspect al vieții credinciosului. Hindusul trăiește, în cele mai multe cazuri, în constrângătorul sistem de caste, chiar dacă viața modernă socială și de afaceri pare să infirme acest lucru. Căsătoria este de regulă aranjată în interiorul aceleași caste.
Divinitatea are o formă sau o ipostază a ceea ce poate fi considerat drept familie extinsă a zeilor hinduși, a cărei treime conducătoare o constituie Brahma (Creatorul), Shiva (Energia, Distrugătorul) și Vishnu (Păstrătorul). Credinciosul poate îndeplini puja (slujba) pentru această aleasă divinitate într-un colț al casei lui sau la templul cel mai apropiat, al cărui plan de construcție respectă străvechile shastras (tratate).
În pofida definiției complicate, hinduismul oferă un tipar clar pentru viață. Există patru stadii: copilăria și învățătura, căsătoria și întemeierea unei familii, celibatul și meditația și, în final, renunțarea la toate bunurile lumești în speranța că se ajunge la nirvana sau moksha. În mare, hindusul are patru țeluri supreme: dharma (virtutea, să trăiască în cinste), artha (bunăstarea obținută prin căi drepte), karma (dăruirea și primirea dragostei și a prieteniei) și, dacă acestea sunt corect urmate, moksha.
Inloved India 