Imnul național al Indiei

Cântecul Vande Mataram, compus în sanscrită de Bankimchandra Chatterji, a fost o sursă de inspiraţie pentru indieni în lupta lor pentru libertate. Acesta are un statut egal cu Jana Gana Mana (Mințile tuturor oamenilor), imn național al Indiei, scris în limba bengali, face parte din primele cinci strofe ale unei poezii compuse de laureatul premiului Nobel pentru literatură, Rabindranath Tagore. Prima ocazie politică pentru intonarea cântecului Vande Mataram a fost în 1896, la un Congres Naţional. Imnul a apărut pentru prima dată în cartea lui Bankimchandra, „Anandamatha”, publicată în 1882 pe fondul temerilor unei interdicţii de către Rajul britanic, deşi cântecul în sine a fost de fapt scris cu şase ani înainte.

Vande Mataram a reprezentat strigătul naţional pentru libertatea de opresiunea britanică în timpul mişcării liberale. Mari mitinguri au avut loc în Bengalul de Vest, în metropola Calcutta strigându-se sloganul Vande Mataram sau Hail to the Mother (land). Britanicii speriaţi de potenţialul pericol al unei populaţii indiene incitate, au interzis rostirea motto-ului în forumurile publice şi au întemniţat mulți luptători ai libertății pentru nesupunere faţă de proscriere. Din acea zi, Vande Mataram este văzut ca o mantra (rugăciune) naţională ce descrie dragostea patrioţilor pentru India.

În timp ce Vande Mataram a fost tratat ca imn naţional al Indiei pentru mult timp, în cele din urmă, Jana Gana Mana a fost ales ca imn naţional al Indiei independente pe 24 ianuarie 1950.  Alegerea a fost uşor controversată, deoarece Vande Mataram a fost piesa care înfăţişa cu adevărat febra pre-independenţei naţionale.