Amita Bhose, îndrăgostită de versul eminescian

Publicat pe Actualizat pe

Amita Bhose se naște la Calcutta, India, în 1933. Face parte dintr-o familie cu o intensă activitate culturală și științifică. În 1959, își urmează soțul în România. Pentru a se familiariza cu mentalitatea și spiritualitatea poporului român, se înscrie la un curs de limba și literatura română, obținând în urma unui examen un certificat de cunoaștere practică a limbii române. Apoi, se reîntoarce în India, debutând în presa indiană cu articolul Rabindranath in Romania.

În 1969 apare la Calcutta, Eminescu: Kavita (Poezii). Aceasta este prima traducere a lui Eminescu în India și a doua în Asia. Apoi publică traducerea Matir Kutire (Bordeienii), de Mihail Sadoveanu, singurul volum românesc publicat în India sub egida Unesco. Fiind primul filolog indian care se ocupa de limba română, n-a avut la dispoziție nici un dicționar roman-bengali, fiind nevoită să stabilească singură echivalentele pentru cuvintele românești.

Amita Bhose a avut și o rubrica permanentă în pagina pentru femei a ziarului indian Jugantar, publicând articole despre obiceiuri autohtone și aspecte sociale, ce sunt reunite în cartea Alapinir alapani (Dialog între femei).

Amita Bhose a adaptat în bengali multe piese de teatru românești printre care: Steaua fără nume (Nam-na-jana-tara) – Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța (Chutir khela) – Mihail Sebastian, O scrisoare pierdută (Harano cithi)– I. L. Caragiale.

În 1971 se întoarce în România după decesul tatălui sau declarând: „M-am întors în România ca să caut un ungher de afecțiune în mijlocul poporului român.” Apoi, s-a înscris la doctorat cu tema Influența indiană asupra gândirii lui Eminescu. Iar în 1972 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea în bengali a lui Eminescu, când i se oferă, în calitate de colaborator, ținerea unui curs facultativ de limbă și literatură bengali la Universitatea București, unde a predat numai în română. Redactează un Curs de bengali, iar în lipsa unei mașini de scris cu caractere bengaleze, scrie caligrafic, ajutată de studenți, întregul curs, fiind nevoită să îl multiplice la fel, tipografiile nedispunând de caracterele limbii respective.

În 1977, Amita Bhose solicită domiciliu stabil în România. De dragul culturii române, pentru care a făcut acest pas, în cererea pentru obținerea domiciliului stabil declara că nu ezita să lichideze proprietățile imobiliare din India și să transfere banii în băncile din România. În 1979 primește aprobarea pentru domiciliu stabil în țara noastră. Apoi urmează câțiva ani frumoși încununați de succes profesional și respect din partea studenților.

Din 1982 până în 1992, Amita Bhose a trecut printr-o serie de experiențe neplăcute tocmai în țara pe care o îndrăgea atât de mult: i s-a întrerupt cursul de civilizație indiană timp de patru ani; s-a încercat oprirea salariului sub pretextul că primise la cursuri studenți din afara Universității; nu i se mai aproba norma de lector; o proaspătă absolventă a secției română-hindi a pătruns în sala de curs, prezentându-se ca adevărata titulară a lui si amenințând-o cu reclamații la minister; o alta a injuriat-o și a încercat să o agreseze chiar în propria-i casă; primea telefoane ciudate; i se oferea voalat valută pentru a pleca din România. Amita Bhose nu s-a lăsat intimidată, convinsă fiind de importanța locului pe care societatea română i-l conferise în cultura ei. În acest timp au fost ignorate toate memoriile depuse atât de Amita Bhose, cât și de studenții de la hindi, care solicitau înființarea disciplinei oficiale de bengali. În final, postul i-a fost desființat.

La începutul anului universitar 1990-1991, ea este reîncadrată, înființându-se un Centru de Studii și Cercetări indiene Bharat tirtha (Pelerinaj Indian). În 1992 solicită concediul de odihnă și o perioadă de documentare în bibliotecile din India pentru a-și finaliza tema de cercetare Studiu comparativ și contrastiv al proverbelor române și indiene. Apoi, se întoarce în România, foarte obosită, dar și foarte fericită de a fi stabilit noi punți de legăturî între țara de origine și cea adoptivă. Ignoră hepatita care se declanșase în India pe fondul stresului și al supărării cauzate de numeroasele umilințe din ultimii doi ani și se internează în spitalul Colentina.

Pe 24 octombrie 1992, la ora 9 dimineața, în urma unei operații nereușite, se stinge din viață, aproape neștiută, Amita Bhose.

Pentru textul de față am folosit ca sursă Cronologia vieții și a operei ce apare în Proverbe și cugetări bengaleze – Amita Bhose, publicată la editura Cununi de stele și site-ul http://amitabhose.net. Articol publicat cu acordul doamnei Carmen Mușat Coman, editor Cununi de stele.

4 gânduri despre „Amita Bhose, îndrăgostită de versul eminescian

    Confuzius a spus:
    Octombrie 20, 2010 la 6:44 pm

    Frumos. Nu s-a cunoscut cu Eliade ?

      inlovedindia a spus:
      Octombrie 20, 2010 la 7:36 pm

      Amita Bhose o cunoștea pe Maitreyi, eroina lui Mircea Eliade din romanul omonim.

    carmen a spus:
    Octombrie 23, 2010 la 10:26 pm

    Si famiile lor se cunosteau; Amita Bhose i-a fost si translator, lui Maitreyi, in 1973, cand aceasta a venit in Romania. Atunci a aflat ca Eliade a scris o carte despre ea.

      inlovedindia a spus:
      Octombrie 23, 2010 la 10:43 pm

      Carmen, multumesc foarte mult pentru raspuns!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s